Despre abuz – De ce trebe să înțelegem ce este

Prima echipa pe care o creezi este cea cu tine însuți prin uniunea conștiinței, gândirii și inimii iar a două este ceea cu celălalt. Aceea este creată mai întâi din dorința de a fi împreună, este mijlocită prin construirea unui limbaj comun destins, neforțat, netensionat, este ranforsată prin păstrarea motivației de a rămăne împreună și exercitată prin arhetipul final de a păși drumul împreună.

– Faoro Deborah

 Cel mai bine este să începem cu definiția abuzului de animale și împărțirea lui în două categorii: pasivă, care este inducerea unui abuz prin privare ( neglijare, non-acțiune ) sau activă, prin violența produsă de către om asupra unuia sau mai multor animale.

Categoria pasivă ( non-acțiune ) de abuz, are loc de cele mai multe ori din ignoranța celui sau celor care o comit. Caracteristicile abuzului pasiv sunt: ignoranța, dificultăți economice, neacordarea de către stăpânul sau custodele animalului de suficientă hrană și apă, neacordarea de asistență veterinară și a unui adăpost adecvat animalului.

Caracteristicile abuzului activ includ acțiuni intenționate sau premeditate, luptele de animale organizate, inducerea deliberată de tortură sau durere sau chiar omorârea animalului.

Cu toate acestea, ca facilitator de comunicare om-câine am constatat că reabilitarea totală a unui câine se face mai ușor în mediul familial decât înafara lui.

Abuzurile asupra câinilor pot fi aplicate chiar de oameni care fac tot ce le stă în putere pentru bunăstarea câinelui.

Oamenii investesc în tot felul de lucruri materiale pentru cățeii lor și le oferă toată atenția de care dispun, dintr-o pornire de bună credință pentru a-i oferi o viață fericită și fără lipsuri. Cu toate eforturile depuse, se regăsesc cu un câine cu izbucniri comportamentale ieșite din firea normală voitoare și docilă a câinelui.

Asta pentru că uităm că patrupedul care ne a schimbat evoluția ca specie umană, are cu totul un alt set de nevoi pentru a deborda de sănătate psihică și emoțională. Neînțelegerea nevoilor celuilalt, neformarea unui limbaj comun de comunicare, va induce stări anxioase câinelui care vor crea la rândul lor stări la fel de anxioase omului. Există o ierarhie a nevoilor canine care are la bază siguranța. Siguranța se regăsește în haită, care este termenul care definește grupul social familial compus din minim doi membri. Ca  obțină un loc în haită, câinele trebuie să îndeplinească un rol funcțional și activ în activitățile grupului pentru a menține în primul rând un echilibru al reaționării de care depinde succesul suprăviețuirii grupului.

Acel echilibru se menține prin socializare care este comunicare prin semne, posturi, sunete și jocuri specifice acelui grup. În cazul relației om-câine, haita poate fi compusă chiar dintr-un om și un câine. Pentru ca relația  fie sănătoasă și echilibrată, omul trebuie să înțeleagă nevoia câinelui de a îndeplini un rol, de a avea un rost și de a avea un limbaj comun. Limbajul comun între specii poate fi doar unul învațat, concis și clar prin semne sau sunete clare și distincte, urmate de comportamentul care corespunde acelui semn. Cu cât mai clare semnele de comunicare cu atât mai puțina frustrare se creează în relaționarea intraspecii.

Nevoile care vin în urma găsirii locului în haită sunt bineînțeles hrană, joacă și în cazul subiecților activi sexual, nevoia de reproducere.

Primul abuz pe care omul îl poate induce asupra câinelui este nerespectarea acestei ierarhii de nevoi, așteptând ca totul să fie în regulă doar dacă îi asigură hrană, atenție și adăpost.

Câinele va începe să manifeste tot felul de comportamente anxioase: lătrat, urinat în casă, distrugere de mobilă, tras în lesă, semne de agresiune fața de oameni sau alte animale, hiperactivitate, mâncat excesiv sau refuz de hrană, comportamente temătoare, fuga de la stăpân, evitarea contactului vizual, autostimulare cu obiecte sau prin frecare cu picioarele omului, etc. Toate comportamentele acestea stau la baza unui fond traumatic general generat de abuzul pasiv exercitatde către stăpân. Acest abuz pasiv, se transformă într-unul activ în momentul în care omul va încercă să corecteze comportamentele anormale în loc să trateze emoțiile, stările și traumele care induc comportamentul. Exemple de aceste „corecții” sunt: zmucitul câinelui în lesă când trage în toate direcțiile, amenințarea câinelui când latră, lovirea peste bot cu ziarul sau chiar cu mâna, încarcerarea într-o cușca ca  nu distrugă lucrurile prin casă, strigăte, etc. Corectarea doar a comportamentului, va aduce doar și mai multă frustrare asupra câinelui, pe când corectarea, mai ales la moment greșit și într-un mod abuziv, va înduce stări de frică cauzată de submisie sau de agresivitate cauzată de nedreptate. Câinele are nevoi de îndeplinit de câtre om. Omul are nevoi de îndeplinit de câtre câine. Pentru ca aceasta  se întâmple este necesar să creăm acel limbaj comun, clar, concis din care să ia naștere relaționarea om-câine. O societate, o haită nu poate fi construită în lipsă comunicării. Orice abuz poate fi oprit din dorința activă de a-l înțelege pe celălalt așa cum se cere înțeles.

Blog at WordPress.com.

Up ↑